STATUS. Monitorizare la distanta si telemedicina pentru tratarea proactiva a Insuficientei Cardiace

Insuficienta cardiaca (IC) este un sindrom clinic frecvent asociat cu morbiditate si mortalitate ridicate si o problema majora de sanatate publica, cu o prevalenta de peste 26 de milioane de oameni in intreaga lume ⁽¹⁾. Mai jos cateva date statistice concludente:

• In SUA si in Europa, prevalenta IC variaza de la 1,1% la 2,2% ⁽²⁾;
• Cea mai mare prezenta IC este la persoanele cu varsta peste 65 de ani, care reprezinta mai mult de 80% din decese in SUA si in Europa ⁽³⁾;
• Se crede ca probabilitatea de a dezvolta IC pe parcursul intregii vieti este de unu la cinci;
• In ciuda progreselor recente in diagnostic si tratament, IC are in continuare o rata substantiala de morbiditate si mortalitate, cu rate de mortalitate masurate pe 5 ani care sunt, in unele cazuri, comparabile cu cele ale unor tipuri de cancer cu pronostic negativ;
• In plus, IC este o cauza principala a spitalizarii si readmisiei spitalicesti la nivel mondial (o rata de spitalizare la IC de 2,8 pacienti la 1000, ceea ce reprezinta 1-4% din toate spitalizarile din SUA si Europa) ⁽⁴⁾;
• Mai mult, ratele de readmisie dupa 30 de zile ale pacientilor cu IC variaza de la 19% la 25% si au fost raportate a fi de pana la 50% pe un termen de 1 an ⁽⁵⁾;
• Un studiu italian amplu ⁽⁶⁾la care au participat opt ​​regiuni a aratat cum, in 2017, numarul de readmisii spitalicesti la 1 an de la prima externare pentru insuficienta cardiaca a fost de aproximativ 48%, cu o rata a mortalitatii, tot dupa 1 an, de aproape 19%.

Avand in vedere toate acestea, una dintre cele mai dificile probleme pentru sistemele de asistenta medicala in zilele noastre este gasirea unor modalitati inovatoare de a reduce ratele ridicate de internare si readmisie la spital la pacientii cu IC, un alt obiectiv fiind reducerea ratei mortalitatii.

Asistenta medicala prin mijloace digitale, monitorizare la distanta si telemedicina pentru tratarea proactiva a Insuficientei Cardiace

Monitorizarea si gestionarea corecta a a simptomelor, comportamentului si parametrilor medicali la pacientii cu IC este considerata critica pentru a reduce cauzele comune de re-spitalizare, care poate duce la o eficienta scazuta a procesului de furnizare a asistentei medicale si la cresterea costurilor pentru pacienti si pentru societate / furnizorii de servicii de sanatate.

Prevenirea agravarii insuficientei cardiace ar putea fi obtinuta prin monitorizarea de la distanta si telemedicina dublata prin promovarea implicarii active a pacientului in monitorizarea starii de sanatate.

Unele studii au aratat ca unele actiuni care vizeaza imbunatatirea urmaririi pacientilor cu IC dupa externarea din spital, in special, monitorizarea periodica a simptomelor, parametrilor vitali si altor parametri medicali si analiza, eventual revizuirea regulata a terapiei de tratament farmacologic, sunt legate de o scadere semnificativa a ratelor de readmisie spitaliceasca.

In acest context, costurile legate de organizarea sistematica dar manuala a monitorizarii pacientilor dupa externarea din spital au impins dezvoltarea sistemelor de monitorizare la distanta a variabilelor clinice, cum ar fi tensiunea arteriala, saturatia de oxigen, frecventa cardiaca, electrocardiograma si presiunea intracardiaca sau pulmonara.

Una dintre barierele principale in calea telemonitorizarii este aderarea pacientilor la sistem (respectarea indicatiilor de monitorizare si raportare simptome si parametri). Intr-un studiu efectuat, 14% dintre pacientii repartizati la telemonitorizare nu au folosit niciodata sistemul si pana in ultima saptamana a perioadei de studiu, doar 55% dintre pacienti utilizau inca sistemul de cel putin trei ori pe saptamana asa cum era planificat ⁽⁷⁾. Deoarece o aderenta adecvata este cruciala, imbunatatirea aderentei reprezinta un element cheie pentru a obtine rezultate tangibile. Acest rezultat ar putea fi obtinut prin combinarea monitorizarii (automate) de la distanta cu un Serviciul Clienti pentru Pacienti, furnizat de personal uman (asistente medicale aflate in contact direct cu pacientii prin voce / apel video). O combinatie de asistenta telefonica structurata furnizata de personal uman specializat si telemonitorizare automatizata a demonstrat o reducere a mortalitatii si a spitalizarii legate de IC.

Ce si cand trebuie monitorizat?

Descoperire precoce, diagnostic initial si simptome pentru insuficienta cardiaca

Pentru un diagnostic precoce al insuficientei cardiace, trebuie avute in vedere urmatoarele simptome, in sensul recunoasterii aparitiei modificarilor in reactia la efort:

• oboseala in urma activitatilor care erau tolerate anterior fara probleme: urcarea scarilor, mersul pe jos, activitati gospodaresti, etc.
• dificultati de respiratie resimtita noaptea, in pozitie culcat pe spate (ceea ce duce instinctiv la ridicarea capului prin adaugarea de perne)
• edem (umflarea picioarelor)
• reducerea capacitatii de atentie, concentrare, somnolentadiurna, astenie, depresie

Ghidul din 2016 al Societatii Europene de Cardiologie pentru diagnosticul si tratamentul insuficientei cardiace acute si cronice recomanda pentru prima data „monitorizarea la distanta” a pacientilor cu IC.

In 2017, Oxford Academic a publicat rezultatele unui proiect integrat de telemonitorizare la domiciliu si monitorizare la distanta a mentinerii regimului activ de exercitii fizice la pacientii cu insuficienta cardiaca cronica si comorbiditati pulmonare (boli pulmonare obstructive cronice), care au dovedit eficacitatea in cresterea capacitatii functionale, calitatea vietii si reducerea re-spitalizarilor si a mortalitatii.

La pacientii cu IC, telemonitorizarea se concentreaza in principal pe prezicerea episoadelor acute de decompensare care sunt de obicei asociate cu congestia cu lichide si necesita ajustarea terapiei. Ghidurile de practica clinica privind IC cronica recomanda masuratori zilnice ale greutatii si includ o alerta de avertizare atunci cand se observa o greutate crescuta de peste 0,9 kg (2 lbs) intr-o zi. In comparatie cu ingrijirea obisnuita (vizite programate la fiecare 4 luni), a fost observata o reducere semnificativa a vizitelor de urgenta la pacientii monitorizati la distanta.

Pe langa masurarea zilnica a greutatii, o asistenta poate recurge la o evaluare recurenta la fiecare 14 zile (frecventa poate fi ajustata in urma unor constatari specifice) pentru a evalua urmatoarele simptome:

• dispnee / oboseala;
• progresia edemelor;
• respectarea regimului alimentar prescris;
• respectarea medicatiei;
• respectarea regimului de activitate fizica recomandat

Pe baza datelor monitorizate, asistentii medicali din Centrul de Asistenta a Pacientilor ar putea modifica doza diuretica si recomanda o consultatie medicala neprogramata (este posibila si consultarea virtuala).

Auto-monitorizarea la domiciliu ar putea consta in activitati de auto-masurare facute de pacient o data / de doua ori pe zi pentru greutate, tensiune arteriala, ritm cardiac, starea de sanatate / de bine (autoevaluare) cu dispozitive medicale automatizate care trimit automat (bluetooth) citirile catre aplicatie si care trimit alertele pentru datele in afara valorilor normale la un centru de monitorizare specializat in cardiologie. Reguli si notificari inteligente ar putea fi implementate informand pacientul si medicul despre necesitatea modificarii terapiei de tratament farmacologic, spitalizarea sau accesul la camera de urgenta.

Asistentii medicali / personalul din Centrul de Asistenta a Pacientilor pot apela de asemenea (audio si video), pacientii care au incetat sa transmita date pentru a stabili de ce si pentru a-i incuraja sa reia monitorizarea zilnica.

O mentiune speciala este necesara pentru programele de reabilitare la domiciliu pentru pacientii cu insuficienta cardiaca. Un studiu din 2015 a aratat cum conformitatea cu recomandarile de activitate fizica a fost semnificativ superioara si s-a mentinut la un procent ridicat timp de cel putin 12 luni, iar  numarul de re-spitalizari a fost redus daca pacientii au participat la un program de reabilitare centrat pe activitate fizica cu monitorizare de la distanta a aderentei la recomandari.

Alte studii au aratat eficienta monitorizarii la distanta pentru a promova terapia prin activitate fizica la pacientii cu insuficienta cardiaca stabila. La pacientii cu insuficienta cardiaca stabila, antrenamentele pot imbunatati calitatea vietii, simptomele, capacitatea de efort si pot reduce spitalizarile. In acest context, tele-reabilitarea este o modalitate de imbunatatire a aderentei si o modalitate practica de a promova antrenamentele fizice regulate la pacientii cu IC stabila. Un studiu cu privire la tele-reabilitare la pacientii cu IC a aratat ca un program de reabilitare telemonitorizata de 8 saptamani la domiciliu bazat pe antrenamentul prin mers a fost la fel de eficient ca un program de reabilitare cardiaca standard bazat pe ambulatoriu si a oferit imbunatatiri semnificative in calitatea vietii.

STATUS, o solutie conectata si mobila pentru gestiunea proactiva a starii de sanatate prin mijloace digitale.

STATUS este o solutie digitala, mobila, de ultima generatie, construita pentru a duce interactiunea dintre pacient si industria de sanatate la urmatorul nivel, cu impact direct in cresterea calitatii actului medical, acces imbunatatit la serviciile medicale pentru pacienti si o experienta mai buna pentru pacient in ceea ce priveste interactiunea cu sistemul medical;

STATUS este o solutie orientata pe automatizare, pe reducerea activitatilor manuale si pe sprijinirea cadrelor medicale de a se concentra pe activitati proactive, cu valoare maxima pentru pacienti, cu impact direct in cresterea calitatii actului medical, in reducerea costurilor si cresterea veniturilor pentru furnizorii de servicii medicale;

STATUS este o solutie deschisa, conectata, construita pe principiul integrarii (echipamente medicale, dispozitive purtabile, sisteme existente de tip HIS / CIS / PACS / EHR) si al consolidarii datelor medicale din surse multiple, fiind orientat pe adaugarea de valoare si NU pe inlocuirea sistemelor existente.

Descopera mai mult legat de platforma STATUS pentru urmatorul nivel de servicii de sanatate!

Note:

1. Ambrosy, AP, GC Fonarow, J Butler et al. The global health and economic burden of hospitalizations for heart failure, 2014
2. Timothy Cox, Jeremy Dwight. Oxford Textbook of Medicine: Cardiovascular Disorders. Oxford University Press, 2016.
3. Hoes AW, Mosterd A, Grobbee DE. An epidemic of heart failure? Recent evidence from Europe. Eur Heart J
4. Cowie MR, Anker SD, Cleland JGF. Improving care for patients with acute heart failure. Oxford PharmaGenesis 2014
5. Jencks SF, Williams MV, Coleman EA. Rehospitalizations among patients in the Medicare fee-for-service program. N Engl J Med. 2009
6. GF Gensini, C Alderighi, R Rasoini, M Mazzanti, Value of Telemonitoring and Telemedicine in Heart Failure Management. Cardiac Failure Review, 2017
7. Sarwat I Chaudhry 1, Jennifer A Mattera et al. Telemonitoring in Patients With Heart Failure. The New England Journal of Medicine, 2010